Prima pagină > Uncategorized > Înainte şi… după ’89

Înainte şi… după ’89

Tot ce putea fi mai bun înainte de 1989 era o pâine albă, pufoasă şi, eventual, caldă. Tot ceea ce putea fi mai rău era o pâine neagră, de secară/graham, de care lumea era sătulă până peste cap.

Tot ceea ce poate fi mai rău, pentru sănătatea omului capitalist din anii 2000, e o franzelă pufoasă.. Aceasta se transformă într-o adevărată bombă dacă, Doamne păzeşte!, mai e şi caldă. Tot ceea ce poate fi mai bun pentru românul capitalist postrevoluţionar e o pâine neagră, de secară/graham, pentru care lumea se bate la magazin.

În epoca odioasă, oamenii erau gata să se calce în picioare pentru un litru de lapte cu grăsime, de la ţărani. Laptele de la ICIL era prelucrat şi nu avea deloc grăsime. Comuniştii erau înjuraţi pentru că scoteau totul din el. Mai cumpără cineva astăzi lapte cu mai mult de 1,5% grăsime? Nu, pentru că face rău sănătăţii. Românii consumă cu cea mai mare plăcere laptele cel mai slab şi cel mai puţin gustos, atunci când nu preferă chiar laptele de soia.

Carnea cea mai bună (şi rară) era cea de porc, pe care o obţineai pe sub mână, de la abator, sau de la o rudă cu casă şi curte la ţară. Lumea se bătea pe şorici şi pe jumări şi era, în schimb, sătulă de carnea de pui şi de peştele oceanic, din alimentara. Mai nimeni nu se uită acum la carnea de porc. Puiul şi peştele, însă, da! Acestea sunt alimente uşoare cu care se trăieşte bine.

Unul dintre motivele pentru care Ceauşescu era înjurat cel mai tare era faptul că tăia curentul oamenilor. Acum, întraga Românie stinge, benevol, lumina de Ziua Pământului. Stăm pe întuneric şi ne simţim ecologişti. Mai mult, ni se recomandă să facem, pe cât posibil, economie de energie electrică, să ţinem aprinse cât mai puţine becuri, să punem în funcţiune cât mai puţine electrocasnice. Nimic nu ni se pare mai firesc.

Regimul comunist era odios pentru că ne limita anumite libertăţi. De pildă, ne interzicea să corespondăm cu rudele sau cu prietenii din străinătate. Acum, cei care lucrează în birourile corporaţiilor nu mai pot coresponda cu nimeni.. Yahoo messengerul şi yahoo emailul sunt interzise, cel puţin în timpul orelor de program. Iar programul nu ţine, ca pe vremuri, doar opt ore, în special dacă există o concurenţă între departamente, cine depăşeşte primul norma de afaceri. Mulţi angajaţi susţin că aceste restricţii sunt fireşti. E normal să li se interzică să întreţină corespondenţe private, de ce să piardă ei preţiosul timp al marelui binefăcător corporatist?

Iar dacă managementul citeşte corespondenţa de serviciu a angajaţilor, cu atât mai bine: conducătorii au dreptul să ia măsuri pentru a asigura bunăstarea perpetuă a firmei, pentru a depista elementele leneşe şi pentru a preîntâmpina eventualele acte de sabotgaj.

Omul comunist mânca, de voie, de nevoie, dietetic, însă tânjea după o mâncare gustoasă. Omul capitalist are la discreţie mâncarea gustoasă şi şi-o interzice. De ce? Pentru că ţine la siluetă şi urmează indicaţiile medicilor. Din proprie voinţă, românul postrevoluţionar îşi bagă acum pe nas pâinea neagră, lapte degresat şi pui leşinaţi, îşi opreşte singur curentul, renunţă benevol la propriile drepturi, îşi lasă corespondenţa la îndemâna şefilor şi susţine sus şi tare că toate aceste lucruri sunt cât se poate de fireşti. Ba, mai mult, că privaţiunile îi fac şi o mare plăcere.

Categorii:Uncategorized Etichete:
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: