Prima pagină > Uncategorized > Despre simplitate…

Despre simplitate…

Orice virtute se poate invata. Putem invata sa devenim politicosi, generosi, cumpatati, curajosi, umili, toleranti, dar cum putem invata sa fim simpli?
“Vrand sa fii simplu nu faci decat sa te indepartezi de simplitate” – afirma Fenelon. De aceea cred ca simplitatea este mai mult decat o virtute, sau este o virtute “de rang inalt”.

Un om simplu este cel care uita de sine si care pur si simplu traieste. El nu se lauda si nu se dispretuieste. El este pur si simplu ceea ce este, in mod firesc, fara ocolisuri, fara straduinte, fara analize, fara planuri, fara prea multa glorie, fara afectare, fara rusine. De aceea cred ca simplitatea este mai mult decat o virtute, este un mod de a fi.

Simplitatea nu este totuna cu puritatea, cu sinceritatea sau cu corectitudinea.

Putem remarca ca exista multi oameni care sunt sinceri, dar nu sunt simpli. Ei cred in ceea ce spun si nu intentioneaza sa treaca drept altceva decat ceea ce sunt, dar se tem tot timpul ca vor fi intelesi gresit, ca vor fi luati drept altceva decat ceea ce sunt; ei se studiaza si se supravegheaza in permanenta, isi masoara orice cuvant si isi cantaresc orice actiune, din teama de a nu gresi. Sunt parca in permanenta aflati in cautarea unei oglinzi in care sa se aranjeze. Ei se ocupa prea mult de ei insisi, iar aceasta contravine conceptului de simplitate, pentru ca simplitatea presupune absenta oricarui calcul, a premeditarilor.

Minciuna spontana este de preferat sinceritatii calculate. Mai bine sa fii pur si simplu egoist decat sa te prefaci ca esti generos. Simplitatea inseamna spontenaitate, detasare, absenta dorintei de a pastra sau dovedi ceva. De aici impresia de libertate. Uitand de sine, omul actioneaza mai natural.

Omul simplu este acela care nu se preface, care nu-si acorda atentie, care nu e preocupat de reputatia sau de imaginea sa, care nu calculeaza, care nu e stapanit de frici, de griji, de nelinisti. Ce s-ar petrece daca un copac, sa presupunem un mar, ar incalca regula firii si ar incepe sa-si faca griji, sa-si puna intrebari: “vai, vine primavara…oare mugurasii mei nu vor fi surprinsi de frigul iernii?”, “vai concurenta … un alt copacel, creste langa mine. Oare din cauza lui nu voi fi eu privat de lumina si apa?”, “vai, voi inflori…voi fi eu oare admirat?”, vaai, vine toamna si-mi voi pierde iar frunzulitele mele dragi. Oare nu ma mai iubesc? De ce pleaca?” Dupa atatea intrebari pe care si le-a pus marul nostru, indraznesc sa pun si eu o intrebare: oare vom mai manca mere la toamna din acest mar? Iar daca totusi vom manca mere, vor fi ele dulci?

“Nu va ingrijiti de ziua de maine, caci ziua de maine se va ingriji de ale sale.” Simplitatea inseamna a trai in prezent; a uita de sine, de orgoliu, de griji, de frici.

O floare infloreste intr-o poienita din inima padurii. Ea pur si simplu este fara greseala, fara pretentii, fara sa-si puna intrebari; ea infloreste pentru ca infloreste, si nu din dorinta de a fi privita. Dar cat de complexa este aceasta floare pentru botanist care cauta sa o inteleaga, si cat de simpla este aceasta pentru cel care doar o admira, fascinat de ea. Cate celule, cata organizare pentru botanist pe de o parte si cata perfectiune si frumusete pentru admirator. Aceasta nu inseamna ca cel care nu cauta sa inteleaga floarea, ci doar se multumeste sa o admire, nu este capabil de a gandi, de a intelege, de a analiza. Simplitatea omului nu neaga constiinta sau gandirea, ci mai degraba ea reprezinta capacitatea de a trece dincolo de acestea, fara a le anula, de a nu fi prizoniera lor. Simplitatea este capacitatea de a convinge catre esenta; pentru ca esenta unei flori nu o reprezinta elementele organice si chimice care o compun, ci frumusetea. Contrarul simplitatii nu este complexitatea ci falsul. Cat de simple sunt operele lui Brancusi… dar cata putere au de a ne ferici si inalta… Cat de simplu era omul Brancusi, dar cat geniu, putere si fascinatie domneau in fiinta sa. Cred ca acest exemplu poate alunga orice urma de asociere a simplitatii cu incapacitatea de a gandi, rationa, sau nerozia cu alte cuvinte.

Asadar, simplitatea implica inteligenta, care nu este altceva decat arta de a reduce complexitatea la simplu. Ce poate fi mai simplu decat: E=mc²?

Ca sa concluzionam, putem spune ca simplitatea este o virtute aleasa, la care se ajunge indirect, prin cumularea altor virtuti, atunci cand fiinta manifesta o anumita verticalitate sufleteasca.

Omul simplu, lepadat de sine, nu se ia in serios si nici in tragic. Isi urmeaza linistit drumul, cu inima usoara si sufletul impacat, fara nostalgie, fara nerabdare. Nud, sarac, multumindu-se dar cu intreaga existenta. Traieste eternitatea clipei si asta ii este de ajuns.

Pentru Dumnezeu totul este simplu; pentru oamenii simpli totul este divin, chiar si munca sau efortul.

Si sa nu uitam ca Adevarul Ultim este atat de simplu…

Categorii:Uncategorized
  1. Niciun comentariu până acum.
  1. No trackbacks yet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: